Grupa 2 Headvertising si CAP

Ciprian Gheorghe:

Scoala ADC*RO a fost o experienta placuta si utila. Pentru o persoana care doar sta si casca gura la fenomen, e bucata aia de vis care se indeplineste. Bine, in vis apar tutorii care te lauda pentru munca geniala pe care ai depus-o si toti iti arunca cu cec-uri in alb ca sa semnezi cu ei, iar in realitate asculti cu capul usor plecat fiecare cuvant care iti spune cat de voma este lucrarea ta de fapt.

Cu timpul reusesti sa tranformi voma in ceva mai digerabil. La inceput are doar o infatisare mai placuta, insa gustul lasa de dorit, iar spre finalul scolii ajungi sa multumesti si papilele gustative.

Cristina Rotaru:

Incurcate sunt brief-urile ADC-ului si fericiti cei ce le dau de cap, caci aceia vor pasi in imparatia advertisingului.

A fost util. A fost extaziant cand scriam scenariile. A fost dureros cand nu erau bune si bestial cand se inchega ceva.

Am invatat ca ideile vin scriind…si scriind..si scriind. Ca trebuie sa scotocesti dupa ideea buna in cufarul unei culturi pestrite pe care este vital sa ti-o insusesti. Daca nu pana acum, atunci de acum incolo..

A meritat tot efortul. A meritat sa-mi bat capul cu admiterea, cu temele din timpul scolii, cu portofoliul final, cu propriile convingeri..

Am cunoscut oameni talentati care ne-au impresionat aproape la fiecare curs cu exemple din experientele lor, care s-au implicat de-a dreptul in activitatile de la seminarii si care fac parte din „acei profesori care chiar citesc lucrarile”.

Nu m-am numarat printre absolventii cu coronita, dar am luat cu mine sfaturile unor creativi care imi sunt de mare folos in drumul spre departamentul de creatie.

Liliana Oltean:

Scoala ADC*RO? Hmmm, pe scurt: cei mai bine 500 € cheltuiti ever.

Pe lung: kilometri multi parcursi pana in Bucuresti (450 numa’ dus), iar pe lat: experiente noi, oameni faini, o idee mai buna despre cu ce se mananca publicitatea, multa multa munca, frustrare si nervi. Insa toate spre mai bine.

Mihai Leonte:

Scoala ADC*RO, cu bune, cu rele, cu experiente si trairi intense. Am intrat increzator, am iesit mai putin entuziast. Am invatat ca trebuie putina lectura despre publicitate, ca nu se poate face doar din niste panseuri ca sa-l parafrazez pe Serban Alexandrescu. Trebuie multa munca, multe idei si receptivitate.

Am avut prilejul de a lucra cu oameni talentati din industrie: Serban (Headvertising), Pila, respectiv Codin si Andreea (CAP). Fara de feedback-ul si rabdarea lor probabil ca as fi iesit si mai sifonat. Am avut colegi interesanti cu care am putut sa ne gasim idei noi, iar impreuna am putut depasi perioade de blocaje sau ganduri taiate de pe lista.

Una peste alta, scoala nu iti gaseste job, ci iti deschide ochii despre publicitatea romaneasca si despre publicitari. Iar daca notiunile de baza se intiparesc in mintea ta, cel putin iti dai seama ce anume vrei din industria asta. Si cum sa obtii lucrul acesta. Depinde cat de mult vrei.

Grupa 2  Odyssey Communication si ADDV EURO RSCG

Alexandra Horvath:

Stiti cum e cand ai niste curiozitati arzatoare… Te mai uiti la cate-un film explicit, iţi intrebi colegii, sora, da’ niciodata parintii. Stii c-o sa-ti explice cenzurat, ca n-o sa intelegi nimic si c-o sa pierdeti timpul tuturor aiurea. Mai bine astepti sa experimentezi tu. Dar dac-o dai pe langa?… Asa ca mi-am facut curaj si-am intrebat direct cum se face. Si, culmea, mi s-a aratat, nu mi s-a povestit. Nu mi-a pus nimeni o plansa sterila in fata… dar am vazut filmulete pe intuneric si muuuulte poze cel putin interesante. Apoi am fost pusa la treaba, sub supraveghere. E drept, a fost cam ciudat la inceput… dar dupa o vreme nici nu mai rosesti asa de tare. Pan’ la urma, eu am vrut-o: am intrebat cum se fac reclamele si-am invatat, pe pielea mea. Sau poate ca nu inca… dar stiti ce se zice: repetitia e mama invataturii. Si nu e nimic mai placut decat a repeta procesul asta… din nou… si din nou… si din nou…

Ana-Maria Onose:

De ceva timp am vrut sa fac aceasta scoala dar parca nu ne sincronizam. Anul acesta insa, cu toate ca s-a lasat ceva timp asteptata, ne-am intalnit oarecum la mijloc de drum. In ultimii 5 ani am participat la multe traininguri si internshipuri, insa pot spune ca orele petrecute in cadrul acesti scoli au fost pe departe unele dintre cele mai eficiente. Nu sunt inca destule scoli in Romania care sa ne invete cu ce se mananca publicitatea, de aceea e bine sa profitam de toate sansele care ni se ofera. Si Scoala ADC*RO clar iti deschide mai multe usi decat oricare alta scoala din acest domeniu.

Ioana Mitrea:

M-am inscris la Scoala ADC din dorinta de a vedea un “behind the scene” in publicitatea romaneasca. Si nu din punctul de vedere pasiv al spectatorului, ci dintr-unul activ.

Si chiar asa a fost.

Pe langa lucrurile legate strict de rezolvarea unui brief, am invatat chestii surprinzatoare: cum ca uneori e bine sa lasi lucrurile pe ultimul momement si in miez de noapte, alteori nu; ca e bine sa astepti ca ideile sa ti se aseze in cap inainte sa le arunci pe foaia de hartie, ca nu e musai sa fii in ton cu ceilalti, ca daca spui ceva veridic spui ceva valoros si ca, in fond, e vorba de un balet foarte fin intre comercial si autentic. Si probabil cel mai important, am intalnit oameni care m-au inspirat.

Monica Felea:

Scoala ADC a fost ca prima dragoste. Ca atunci cand ma uitam la telefon precum sinucigasul la glont, sperand ca intr-o buna zi acel cineva o sa imi raspunda: „Monica Felea, esti grozava!”

Grupa 1  Gavrila si Asociatii si GMP Advertising

Alexandra Bombita:

Sa ne intelegem: ADC*RO nu este Noaptea Devoratorilor de Publicitate. Nici Cannes. Nu este despre idei geniale, care apar dupa o noapte bine petrecuta sau la bere cu directorul de creatie. In scoala asta e vorba despre primele 20 de idei pe care le ai la un brief si care sunt de prima mana. E vorba despre cum faci un slogan sa sune decent, sau despre ce faci atunci cand chiar nu stii ce sa faci. Este vorba despre cum inveti sa scrii mult, “oriceuri”. Hartia suporta. Despre cum sa nu te indragostesti de propriile idei.

Am auzit de la Fane (GMP) “Nu/ nu functioneaza/ ce e cu chiftelele astea?” mai des decat mi-am auzit numele. Dar cred ca mi-a prins bine, pentru ca cea mai mare satisfactie a fost la final: “bah, la inceput erati pamant de flori. Acum ati evoluat.”

Iulian Sirbu:

Scoala ADC m-a ajutat sa invat despre context, m-a invatat sa invat si sa ingurgitez cuvintele altora, m-a invatat sa nu mai las nici o oportunitate sa treaca pe langa mine, fara s-o inhat, sa o scutur bine, si sa culeg tot ce cade din ea.

Scoala ADC e un fel de chill-eala fara chill-eala, ca o gradinita unde toata lumea se joaca si se simte bine, dar unde la sfarsitul zilei o sa-ti dai seama ca ai ramas cu macar o chestiune esentiala bine intiparita in minte.

Publicitatea e complicata, nu se invata cu una cu doua. Scoala ADC te invata asta. Te invata sa fii critic, sa stii ca nu-i asa usor sa transmiti un mesaj, si ca trebuie sa-ti bati capul ca sa ajungi intr-o agentie.

Am inceput sa merg de-a busilea…acuma e cazul sa fac primii pasi.

Din grupa au mai facut parte si Andra Apreotesei si Diana Nica

Grupa 2 Publicis si Friends Advertising

Adrian Olar:

M-am tot intrebat de ce m-am inscris la Scoala ADC*RO si de ce m-am chinuit sa obtin si bursa. Am vrut sa aflu raspunsul celor 12 tutori – daca sunt sau nu sunt facut pentru publicitate – l-am si aflat. Cine se gandeste ca daca va face Scoala ADC*RO isi va asigura si un job intr-o agentie, greseste enorm. Scoala ADC*RO te ajuta doar sa iti dai seama daca esti sau nu pe aceeasi lungime de unda cu advertising-u`, dupa ce afli daca esti in charge, tine doar de tine sa lucrezi intr-o agentie

Sfat pentru urmatoarea generatie de ADC-isti. Nu va umflati in pene ca stiti despre ce e vorba in publicitate, ciuliti urechile si puneti intrebari, fiti curiosi. Nu ratati nicio intalnire cu tutorii, colegii, fiindca nici nu stiti ce pierdeti

Alin Badiu:

Nu stiu daca sa fiu serios, sau sugubato-creativ asa cum v-ati astepta sa fie un adc-ist.

Cert este ca scoala este o experienta valida, din multe puncte de vedere.

In primul rand, mi s-a parut peste orice curs/scoala/liceu/facultate pe care am avut ocazia sa le fac. Poate sunt eu mofturos, desi mai degraba tind sa cred ca e de vina sistemul educational din tara.

Sa fiu sincer, cand am aplicat, mi-am spus ca este in primul rand o buna rampa de lansare. Daca apuc sa mai si invat ceva pe langa, sa ii intalnesc pe unii dintre cei mai buni creativi din tara si sa leg una-doua prietenii cu colegii, este excelent.

in afara de clasicele teorii, exemple si invataminte date de tutori pe parcursul scolii, intri cumva si in the loop, cum ar zice englezul. Adica, intr-un fel, incepi sa cunosti mai bine ce misca prin publicitate si devine deja rutina sa intri pe iqads, adsoftheworld sau blogurile agentiilor misto din Romania.

Per total, cu ce ramai, depinde in foarte mare masura de tine. Nu o sa fii tu, super-tu dupa scoala asta, nici daca bei Rienergy. Pentru cei care nu te cunosc, esti un nume intr-o lista pe care arunca macar un ochi majoritatea creativilor din agentiile de azi. Cu alte cuvinte, devii un anonim un pic mai cunoscut. Restul, cum am zis, depinde de tine.

Din grupa au mai facut parte:  Georgiana Fotache, Mihaela Angela Melinte, Roxana Sava.

Day 6:  Grupa 1 Publicis si Friends Advertising

Alex Petrescu:

Cand te hotarasti ca vrei sa nu faci altceva decat publicitate, cu siguranta nu vrei sa astepti prea mult timp. Simti nevoia unui drum cat mai scurt, iar Scoala ADC e poate cea mai buna scurtatura. Numai ca, dupa ultimul colt de strada, dai nas in nas cu 12 directori de creatie care or sa-ti despice-n doispe fiecare gand si idee. Atunci e momentul in care trebuie sa dovedesti ca nu te-ai ratacit si ai ajuns acolo din intamplare. Nu e usor, dar satisfactia de la final compenseaza tot. Scoala ADC are sanse destul de mari sa fie dovada ca drumul cel mai scurt poate fi si drumul cel mai rapid.

Laurentiu Stamate:

experienta ADC*RO nu e o batalie, nu e militarie, nu e divina si nu iti largeste orizontul decat daca ai ochii deja larg deschisi. chiar si asa, e ceva prin care merita sa treci daca ai realizat ca tartacuta ta are potentialul de a scoate o idee stramba.

oamenii … oamenii sunt fantastici, de peste tot si de nicaieri, o adevarata salata de fructe … sau boeuf, pentru cei mai conservatori! MUCHO AMOR COMPADRES!

pentru viitori aspiranti, un mic avertisment: e o scoala de concept, nu de “sa arate dragut” (bine … nu strica daca arata dragut). e probabil singurul loc in care sabia taie capul plecat si ideea de rahat. iertati franceza, dar am invatat la scoala ca trebuie sa ma exprim scurt si la obiect.  YOU HAVE BEEN WARNED!

si in cuvintele unui mare om, citand alt mare om la final de scoala:
“it’s been emotional!”

Vladimir Petrescu:

A fost minunat. Da’ nu e bine ca ma intrebati pe mine. Visez publicitate de ceva vreme si o sa fiu cam entuziasmat in declaratie. Pentru mine contactu’ cu tutorii a fost electrizant. Am fost, si nu exagerez, vrajit la fiecare sedinta de lucru. Acum o vreme le citeam interviurile ca disperatu’ si mai apoi stateau in fata mea si vorbeau despre publicitate. Ascultam fiecare vorba si incercam sa o memorez cat mai repede, cu siguranta ca e o regula de baza in domeniu. Stateau in fata mea undeva la 13 ani de experienta publicitara. Suna asa a “lingere” stiu, da’ eu va dau sufletu’ pe tava, parol.

A fost misto. Mi-a placut, desi mi s-a parut cam aerisita – putine seminarii. Cativa tutori predau cu mare patima si energie, te inspira. Eu am plecat de la zero, motiv pentru care am simtit un salt considerabil la finalul scolii. E foarte important ca “profesorii” sunt toti oameni cu mare experienta in publicitate si nu pedagogi. Intelegi mult mai repede domeniu’, mecanismele, relatiile intraagentie sau cu alte entitati.

Suficient, da? Aplicati cu cea mai mare incredere, daca vrei sa faceti publicitate. Este cea mai buna scoala si cea mai frumoasa.

Serios acum, aplicati!!!

Din grupa au mai facut parte si Andreea Popa si Monica Georgescu.

Day 5:  Grupa 1 Headvertising si CAP

Anca-Maria Caludea:

O altfel de scoala. O scoala care te invata sa gandesti, te invata sa “sapi” dupa idei, te invata sa le pui si sa le folosesti unde si cum trebuie. Te enervezi, te stresezi, aproape ca te dai cu capul de pereti doar ca sa nu ti se intoarca ideea. Dar se intoarce. Si, o iei de la capat. Inca o data si inca o data.

Iti spui ca e greu si nu mai iese nimic, dar chiar atunci cand renunti sa te mai gandesti si cand treci la urmatorul brief, hop, iti vine ideea! Nu e vorba de nici o teorie; e vorba de ochi, urechi si minte deschise.

Sunt incantata ca am cunoscut oamenii din industrie carora vreau sa le multumesc. A fost amuzant si stresant, o combinatie interesanta care trebuie incercata.

Andra Iulia Stoica:

Pentru mine Scoala ADC*RO a fost un fel de terapie de soc in publicitate. Inceputul a fost destul de inocent, urmarile insa au fost mai drastice. Toate au fost insa spre bine. Odata intrat in  lumea publicitarilor consacrati in domeniu, devine usor de vazut ca in spatele fiecarei idei este mai mult decat pur noroc. Nimic in publicitate nu este intamplator, toate componentele unui print, spot TV sau radio, toate elementele unei campanii sunt rezultatul multor zile de cercetare, analiza si masuratori precise. De afara totul pare usor, din interior insa situatia se schimba complet. Prin urmare, recomand celor care vor sa urmeze o cariera in domeniu sa treaca mai intai prin scoala. E mai usor sa fie scos untul de creativ din tine pret de cateva luni, decat sa ai un soc la primul contact cu o agentie de publicitate, unde va trebui sa inveti singur ceea ce ti se explica aici.

Scoala ADC*RO este mai mult decat un ghid in publicitate, pentru ca fiecare saptamana este ca o doza de realitate servita cu forta si fara menajamente. Nu va asteptati la un tratament finut. Nu este un spa si in niciun caz nu este pentru cei slabi de inger creativ. Asteptati-va la ce e mai rau si luptati sa scoateti din voi tot ce este mai bun, doar asa veti reusi.

Daca v-am bagat in sperieti, mai am o ultima precizare: nu este asa rau (daca va doriti cu adevarat). Din experienta personala va asigur ca satisfactiile, oferite de rezultatele pe care le-am obtinut, au facut ca totul sa merite.

Andra Magda:

Scoala ADC face pentru tine ce o facultate nu poate. Primesti brief-uri relevante, iar tutorii nu se sifesc sa taie in carne vie. Ceea ce e bine. Dupa parerea mea, daca vrei sa termini scoala asta trebuie sa stii sa treci peste, sa injuri juma` de ora la telefon dupa intalnirea de la agentie, iar a doua zi sa iei o cafea si sa te apuci de scris mai bine. Nu conteaza cat bagaj de informatii si creativitate ai la intrare, conteaza cum iti faci temele, cat investesti si cat efort depui pentru a produce o idee relevanta in final. Concluzie, din ADC poti sa iei ce iti ofera, sub formula: munca, rezistenta la frustrare, munca, networking.

Cornel Coman:

Scoala ADC*RO este testul ADC*RO , testul la care nu te duci daca nu te-ai lasat de fumat pentru banii de taxa, daca nu ai citit A Brief History of Time, dialogurile lui Platon si Capra cu trei iezi si daca numele George Pruteanu iti este necunoscut .

Pentru mine scoala ADC*RO a fost ca un esspresso italian (ala mic si tare care nu respira greu) , se termina pana iti aprinzi o tigara si dupa incepi sa ai palpitatii.

Ce este de nefacut?

La Scoala ADC*RO nu trebuie sa “faci maine” pentru ca “maine” este prea tarziu.

Scoala ADC*RO iti da brief-uri si informatii dar nu iti baga idei in traista.

La scoala ADC*RO sa te duci cu sacul sa iei brief-uri si sa dai idei.

La scoala ADC*RO nu trebuie sa iti bagi ceva in el de brief pentru ca brief-ul are nevoie de rezolvari, nu de afectiune.

Concluzie: Este la voi concluzia.

Din grupa a mai facut parte si Olivia Florinela Spanu.

Day 4: Grupa 2  McCann Erickson Romania si Next Advertising

Adriana Necula:

Asa ca si atmosfera sau program, eu chiar m-am simtit ca la scoala. Diferenta a fost ca de data asta, nu mi-am facut temele ca sa iau o nota mare, ci ca sa invat cu adevarat ceva; sa-mi ramana mie in cap. Voiam sa fiu copy. Si inca mai vreau.

ADC-ul mi-a pus mintea la munca si mi-a dat lucruri pe care nu le-am putut lua din carti. Pentru ca am exersat. Pentru asta sunt briefurile. Un alt lucru bun la ADC e acela ca mai cunosti niste oameni si poate candva… ei te vor putea ajuta.

Pentru cine inca mai e curios si isi pune intrebarea  daca se merita sa faci scoala asta, raspunsul e DA.

Simona Sava:

Scoala, scoala, vrem ostasi! Asa ar trebui sa sune indemnul de inscriere la Scoala ADC, fiindca este intr-adevar o lupta, o lupta a ideilor, a orgoliilor ranite, un fel de agonie si extaz. Pe langa faptul ca te invata sa discerni daca o lucrare de-a ta este buna sau nu prea, te invata si cum sa fii un mercenar, adica sa-ti calci in picioare ideile nepotrivite si sa nu te amagesti cu texte de genul sunt un geniu, nu ma intelege nimeni. La sfarsit vei sti daca ai taria sa te avanti in lupta, sa renasti cu idei noi si sa progresezi dupa fiecare interventie a directorului de creatie. Apropo de directorii de creatie, sunt egali, dar unii sunt mai egali decat altii. Am avut norocul sa lucrez cu Liviu David, pentru care am numai cuvinte de lauda si multumire.

Din grupa au mai facut parte si Irina Maria Nitu, Sabina Hondru si Victor Cosmin Militaru.

Day 3:  Grupa 1  McCann Erickson Romania si Next Advertising

Laura Dragomir:

Scoala ADC*RO e un film rar pe care vrei sa-l vezi de mult timp, dar nu-l gasesti pe torrent. Asa ca te imprumuti la ai tai si-ti cumperi un bilet (daca prinzi loc).

Unele parti sunt in limbi straine si nu prea intelegi ce se intampla: ca partea in care apar niste creaturi numite Zergi care se lupta cu altele numite Terani. Dar e bine ca ai prins loc langa Tzugu, expert in sub-genul de actiune StarCraft, asa ca poti sa-i dai un ghiont si sa-l intrebi: “Ce-a vrut sa zica ala?”.Alte parti sunt cam suprarealiste pentru gustul tau, ca scena aceea in care protagonistul se lupta cu un RCA Ieftin si incepi sa motai. Noroc ca e Liviu David in spatele tau si iti da un genunchi in scaun ca sa te trezesti si sa nu pierzi sfarsitul filmului.

Pentru ca asta e cel mai important. Sa rezisti pana la final si sa pleci din Scoala un pic mai intelept. Mai departe poti sa aplici ce ai invatat intr-un eventual “sequel” la o agentie.

Madalina Buhos:

Scoala ADC a fost o experienta. Am intrat aici avand  o idee destul de fantezista despre ceea ce inseamna publicitatea, dar scoala ADC mi-a umanizat intreg conceptul. Tutorii nu sunt balauri ci sunt oameni care au trecut si ei printr-o serie de peripetii pana au ajuns acolo unde sunt, agentiile nu sunt taramuri fermecate in care pluteste prin aer praf-magic-de-creatie iar ideile geniale nu-ti vin atunci cand incepi sa scrii cu vreun stilou fermecat.

Aici inveti sa discerni dintre o gramada de idei care iti vin in cap atunci cand vezi pentru prima data un brief, inveti sa mototolesti cu clasa aproape ‘origamica’ un teanc de foi cu mazgaleli, sa-ti sustii cu mandrie parinteasca ideile care sunt apoi desfiintate in 2 secunde si mai ales inveti sa cresti, sa te dezvolti si sa te construiesti, preferabil intr-o mai buna‚ “versiune publicitara” a ceea ce erai la inceput.

Scoala ADC nu-ti da certitudinea ca o sa ajungi cel mai tanar director de creatie din istoria advertisingului romanesc dar o sa fii extrem de multumit de tine cand una dintre agentii iti va propune vreun post de intern.

Tania Oprea:

Tutori, studenti si organizatori “barfind” de zor controversata doamna: Publicitatea. Pasiunea pentru ea a scos la iveala pareri pro si contra, intrebari si raspunsuri, in seminarii didactice cu tenta amuzanta si briefuri pe masura seminariilor. Toate astea pentru a incerca sa aflam mai multe despre “batrana” care a reusit sa descopere secretul tineretii vesnice.

Scoala ADC nu-ti dezvaluie secretul, dar iti ofera indicii si te incurajeaza ca tu sa fii cel care-l afla. Depinde de tine cat esti de curios si de perseverent.

Din grupa au mai facut parte si Diana Grigoriu si George Mocanu.

Day 2:  Grupa 1 Odyssey Communication si ADDV EURO RSCG

Alexandra Buligescu:

Pentru mine cel mai important si mai greu a fost nu sa fac un portofoliu sau sa am idei pe briefuri sau sa am meciuri ocazionale cu tutorii. Cel mai important a fost sa invat sa-mi prezint ideile asumandu-mi faptul ca multe dintre ele vor fi omorate, sa trec peste asta rapid si sa vin cu altele noi. Asta e lucrul cel mai cel pe care mi l-a dat mie scoala si pe care cred ca-l poate oferi fiecarui “invatacel” in ale creatiei de orice fel.

Laura Belc:

Scoala ADC este cea mai inspirata alegere pe care o poate face cineva care isi doreste sa lucreze in publicitate. Au fost cateva luni foarte antrenante, cu briefuri multe si frumoase. Cele mai frumoase momente erau intalnirile de la agentie unde tutorii iti demontau ideile cu care veneai de acasa, dar te si inspirau si impulsionau sa gasesti altele mereu mai bune. Mi-ar fi placut sa dureze mai mult. Cred ca cel mai important lucru pe care poti sa il afli la ADC este daca esti sau nu esti facut pentru publicitate.

Laura Costachescu:

Scoala ADC e un mix bun de teorie si practica. Cel mai mult mi-au placut intalnirile cu tutorii, adevarate simulari de brainstorming in agentie. Scenariul a fost mereu acelasi: te relaxezi cu picioarele cocotate pe masa, te distrezi pe YouTube, iti aduci aminte de cate-o gluma, de o faza tare din film, mai sorbi niste bere/cafea, rontai una-doua seminte si… Pac! Apare ideea cea mare. Cea mai tare. O pui lejer pe hartie si te intorci la Facebook.

De fapt, Scoala inseamna munca multa, feedback relevant si zeci de reevaluari/idee. O recomand calduros celor care iau publicitatea in serios si pot garanta attendance 100%.

Madalina Rotaru:

Scoala ADC*RO a fost una din cele mai interesante experiente traite. Timp de cateva luni am avut privilegiul de a ma afla in mijlocul unor personaje pe cat de ciudate, pe atat de creative. Si mi-a placut! Pana sa intalnesc acesti oameni, nu credeam ca poate sa fie asa misto sa discuti despre zergi sau despre margarina dietetica. Insa cel mai important lucru e ca la finalul acestor cursuri am ramas cu niste prieteni destul de apropiati de inima mea. Ce nu mi-a placut la Scoala ADC? Ca a durat prea putin

Mihai Ghelmegeanu:

Scoala ADC este o experienta pe care ti-o doresti din momentul in care afli despre existenta ei. Este o experienta dupa care vei sti sigur despre ce este vorba in publicitate si daca vrei sau nu sa faci parte dintre oamenii despre care se intreaba cei din fata TV-urilor “Oare cum le-o fi venit idea asta?”.

Incepem azi prezentarea grupelor Scolii, in formula in care au mers in agentii, s-au enervat, s-au straduit si s-au bucurat impreuna si vedem cateva ganduri cu care a ramas fiecare.

Day 1:  Grupa 1 Tempo Advertising si Propaganda

Alexandra Ilona Iftode:

Scoala ADC mi-a deschis, asa cum a promis, o usa catre publicitate. Experienta a fost un carusel.  Am  trecut de la stari de entuziasm la momente de pura frustrare; de la bucuria ca am gasit o idee la blestemarea momentului in care mi-a trecut prin minte; de la calm si rabdare la haos si graba nebuna. Ce este interesant e ca am iubit tot procesul si nu as fi apreciat atat de mult experienta fara aceasta dualitate (care in realitate e si mai dura). La sfarsit de ADC simt ca am inceput sa inteleg mai bine industria.

Cristina Tatar:

In 4 luni cat a durat Scoala ADC, am petrecut 308 ore pe ruta Cluj – Bucuresti, am mancat paine cu aproape orice isi poate imagina cineva si am tras dupa mine un geamantan pe care am ajuns sa-l simt ca o parte a corpului. Toate astea pentru ce? Scoala asta a fost oglinda care mi-a oferit imaginea clara despre mine in publicitate.

Iulian Adelin Popescu:

Intrebare : Ma ajuta Scoala ADC*RO sa ajung in publicitate ?

Raspuns : Da. Daca esti facut pentru asta, te ajuta.

Vei ajunge intr-o agentie mai usor decat ai ajunge asa pur si simplu. Si ca sa ajungi asa pur si simplu intr-o agentie buna trebuie sa fii foarte creativ, foarte. In schimb, scoala te poate ajuta sa-ti dezvolti creativitatea, iti mai spune cu ce se mananca publicitatea si iei lectii de la directori de creatie. Merita tot efortul, tot sacrificiul. Merita.

Ce vrei mai mult de atat ? Trebuie doar sa vrei si sa faci ceva in sensul asta. Be creative

Horia Hotaran:

ADC a fost o sansa sa imi explorez imaginatia. Am avut ocazia sa intalnesc multi oameni faini, pasionati de ceea ce fac, de la care am invatat o gramada de lucruri. De asemenea am realizat ca in publicitate e important sa muncesti, sa generezi cat mai multe idei. Cel putin pentru inceput, „quantity drives quality”. E vital sa inveti sa te detasezi de ideile tale, pentru ca o sa fie „omorate” fara mila. Dar nu trebuie sa o iei personal. Orice reject e o sansa sa gasesti o idee mai buna. Iar in momentul in care crezi ca nu mai ai nici o idee, trebuie doar sa iti folosesti imaginatia. Am invatat de asemenea ca publicitatea e o industrie foarte dinamica in care trebuie sa citesti mult ca sa intelegi schimbarile. Recomand lista de carti a lui Serban Alexandrescu, pentru ca ajuta pe oricine e interesat sa isi faca o imagine mai clara asupra publicitatii si complinesc cunostintele acumulate de-a lungul scolii.