Grupa 2 Headvertising si CAP
Ciprian Gheorghe:
Scoala ADC*RO a fost o experienta placuta si utila. Pentru o persoana care doar sta si casca gura la fenomen, e bucata aia de vis care se indeplineste. Bine, in vis apar tutorii care te lauda pentru munca geniala pe care ai depus-o si toti iti arunca cu cec-uri in alb ca sa semnezi cu ei, iar in realitate asculti cu capul usor plecat fiecare cuvant care iti spune cat de voma este lucrarea ta de fapt.
Cu timpul reusesti sa tranformi voma in ceva mai digerabil. La inceput are doar o infatisare mai placuta, insa gustul lasa de dorit, iar spre finalul scolii ajungi sa multumesti si papilele gustative.
Cristina Rotaru:
Incurcate sunt brief-urile ADC-ului si fericiti cei ce le dau de cap, caci aceia vor pasi in imparatia advertisingului.
A fost util. A fost extaziant cand scriam scenariile. A fost dureros cand nu erau bune si bestial cand se inchega ceva.
Am invatat ca ideile vin scriind…si scriind..si scriind. Ca trebuie sa scotocesti dupa ideea buna in cufarul unei culturi pestrite pe care este vital sa ti-o insusesti. Daca nu pana acum, atunci de acum incolo..
A meritat tot efortul. A meritat sa-mi bat capul cu admiterea, cu temele din timpul scolii, cu portofoliul final, cu propriile convingeri..
Am cunoscut oameni talentati care ne-au impresionat aproape la fiecare curs cu exemple din experientele lor, care s-au implicat de-a dreptul in activitatile de la seminarii si care fac parte din „acei profesori care chiar citesc lucrarile”.
Nu m-am numarat printre absolventii cu coronita, dar am luat cu mine sfaturile unor creativi care imi sunt de mare folos in drumul spre departamentul de creatie.
Liliana Oltean:
Scoala ADC*RO? Hmmm, pe scurt: cei mai bine 500 € cheltuiti ever.
Pe lung: kilometri multi parcursi pana in Bucuresti (450 numa’ dus), iar pe lat: experiente noi, oameni faini, o idee mai buna despre cu ce se mananca publicitatea, multa multa munca, frustrare si nervi. Insa toate spre mai bine.
Mihai Leonte:
Scoala ADC*RO, cu bune, cu rele, cu experiente si trairi intense. Am intrat increzator, am iesit mai putin entuziast. Am invatat ca trebuie putina lectura despre publicitate, ca nu se poate face doar din niste panseuri ca sa-l parafrazez pe Serban Alexandrescu. Trebuie multa munca, multe idei si receptivitate.
Am avut prilejul de a lucra cu oameni talentati din industrie: Serban (Headvertising), Pila, respectiv Codin si Andreea (CAP). Fara de feedback-ul si rabdarea lor probabil ca as fi iesit si mai sifonat. Am avut colegi interesanti cu care am putut sa ne gasim idei noi, iar impreuna am putut depasi perioade de blocaje sau ganduri taiate de pe lista.
Una peste alta, scoala nu iti gaseste job, ci iti deschide ochii despre publicitatea romaneasca si despre publicitari. Iar daca notiunile de baza se intiparesc in mintea ta, cel putin iti dai seama ce anume vrei din industria asta. Si cum sa obtii lucrul acesta. Depinde cat de mult vrei.