Vali Leon Nanau ne spune si el cateva cuvinte despre despre cum s-a simtit pana acum in calitate de student al Scolii ADC.

Pentru mine, participarea la ADC a fost ceva ce asteptam de un an, si unde am avut ocazia unica sa vad mai multe viziuni asupra unui domeniu destul de subiectiv. Tutoriatele in agentie, unde am gasit un om dispus sa isi imparta mult din timpul si experienta lui, pentru a ne invata sa gandim, au facut cu adevarat diferenta. Cred ca toti din grupa mea suntem de acord ca acum privim cu alti ochii publicitatea.

Ovidiu Militaru, ne povesteste experienta lui din cadrul ambelor editii ale Scolii ADC, fiind actual student al celei de-a doua editii si absolvent al primei editii.

ADC 2008 versus ADC 2009? Alexandrescu + Tiderle versus Tranca + Pascuci?Nu-mi plac comparatiile. Care actor este mai mare, De Niro sau Pacino? Asa ca am sa vorbesc despre prezent.

P.S. Poate jucam si anul acesta la Cupa agentiilor la fotbal

Vlad Radu Mitroi despre Scoala ADC:

Nu cred ca cineva vrea sa auda (respectiv sa citeasca) numai cuvinte de laudarosenie sau de injosire la adresa acestui demers. Scoala aceasta este ca orice scoala, nu atat in sensul institutional al cuvantului cat prin prisma interesul pe care esti dispus sa-l acorzi si efortului pe care esti dispus sa-l depui.Diferenta de fler este evidenta inca de la primele fraze pe care tutorii le emit, dar pot spune cu mana pe inima ca am avut si inca am onoarea de a ma afla in prezenta unor artisti desavarsiti.

Tiberiu Simtion ne vorbeste despre lucrurile care i-au placut pana acum la Scoala.

Scoala mi se pare o barfa. O iesire la bere in 24 de rate. Un tenis de picior 4 la 4 la 4 la 4… la 4. Putea fi la fel de bine tinuta in Green, sau pe Inter, sau pe vaporas in Herastrau, sau in fata Parlamentului spre oftica burtosilor. Si tocmai fiindca pentru intelectualii increzuti seamana a gluma in raport cu sistemele si structurile de educatie de azi (licee, facultati, cursuri private), sunt motivat sa o iau atat de in serios. Iar mie daca nu-mi place ceva la culme nu iau in serios. Si chiar daca sunt momente cand nu pot scoate idei pe banda rulanta cu frecventa dorita, ADC-ul este din categoria “imi place” si nu “trebuie”, asa ca isi gaseste mai tot timpul loc in program.

Pentru a completa seria de opinii despre Scoala ADC,  Dragos Lupascu ne  spune in cateva randuri cum s-a simtit pana acum in calitate de student al Scolii.

M-am gandit la inceput sa scriu ca pentru mine, Scoala ADC reprezinta transpunerea din pozitia de comentator, de acasa din fotoliu, in pozitia jucatorului pe teren, insa in lumina ultimelor evenimente din lumea fotbalului la nivel national m-am razgandit, si as vrea sa spun ca pentru mine, Scoala ADC, reprezinta momentul unic petrecut in backstage cu trupa muzicala de suflet. Suna mult mai bine!

Cand ai ocazia sa stai de vorba cu oamenii pe care ii admiri de mult timp, este exact cum spuneam mai sus, ca un moment unic petrecut cu trupa pe care ai urmarit-o cinci sau zece ani cu sufletul la gura.
Eu de asta m-am inscris, sa fiu printrei ei!

Vladi Paunescu ne spune cum i s-a parut lui prima parte a Scolii ADC.

Pentru a usura efortul cititorului care isi pierde privirea printre randurile beletristice o sa punctez principalele lucruri care imi plac:
- prezentarile tutorilor (nu am mai fost atat de captivat de cand ascultam povesti noaptea cand eram mic)
- tutorii (nu am mai vazut oameni atat de diferiti ca lifesyle si look de la Liberty Parade)
- briefurile (nu mai asteptasem ceva cu atata nerabdare de cand eram iarna la munte acum trei ierni si nu ningea)
- atmosfera generala (nu am mai vazut o atmosfera atat de amicala de la meciul Romaniei cu Olanda de la Euro)
- intalnirile de la agentie (nu am mai vazut o critica atat de constructiva de cand lui Noe i s-a spus sa se grabeasca cu arca)
- faptul ca pe masura ce inaintam in cursuri se incalzeste afara (nu am mai vazut o sincronizare atat de buna de cand m-am uitat la ziua nationala a Coreei de Nord)
- picturile din sala de tutorat (nu am mai vazut ceva atat de colorat de cand am vazut prima oara spoturile de la Sony Bravia)

Si acum si cateva care nu imi plac:
- faptul ca toata lumea se plange ca nu merge liftul (desi comoditatea e tentanta)
- faptul ca de multe ori in drum spre cursuri prind numai semafoare pe rosu (desi rosu e o culoare frumoasa)
- sandvisul pe care l-am mancat inainte de curs acum doua saptamani (desi am baut apa minerala dupa)

Inca un student ne vorbeste despre experienta lui de pana acum la Scoala ADC.

Sebastian Olar
As vrea sa incep prin a-l cita (din memorie ) pe Leo Burnett: “When you reach for the stars, you may not quite get one, but you won’t come up with a handful of mud either.”

Studentii ne-au impartasit pana acum pareri diferite despre Scoala, insa ideea generala rezultata este aceeasi: ne place la Scoala.

Irina Matcaboji
Pentru mine Scoala ADC a insemnat oportunitatea de a ajunge la o concluzie clara despre lucrul in creatia publicitara. Ca sa iau o decizie clara, avizata asupra oricarui lucru, trebuie sa vad acel lucru din interior. Si indiferent daca era da sau ba advertisingului, stiam ca scoala ma va scuti de timp, efort si neuroni pierduti aiurea (dupa un calcul de scrooge mi-am dat seama ca si bani).

Pentru a completa seria de pareri “la cald” de la studentii actuali ai Scolii, inca un student ne spune cum i s-a parut Scoala ADC pana acum.

Aurelian Cezar Cherciu
Cand MIT a inceput sa publice pe Internet toata curicula scolara (exemplu urmat de tot mai multe universitati din intreaga lume), multa lume se intreba: “Bine, dar daca aceste cursuri vor fi gratuite, cine va mai fi suficient de nebun sa plateasca o avere ca sa vina sa invete la aceste universitati?”(n.b. vorbim de costuri ce se ridica pana la peste 40.000 $/an).

Acum, adunati si voi pe coloana, trageti linie si comparati rezultatul cu suma de 500 de Euro. Mai departe, e decizia voastra daca va inscrieti sau nu.

Iata-ne ajunsi la jumatatea celei de-a doua editii a Scolii ADC. Au fost 6 saptamani frumoase in care tutorii ne-au invatat despre strategie si concept, outdoor, print, ambient, campanii si putin tv. Dar aceasta a fost abia prima parte. Mai avem inca 6 saptamani de parcurs si multe alte lucruri de invatat.

Pentru ca noua ne-a placut la Scoala pana acum, am decis sa aflam si parerea studentilor. Asa ca avem de la cativa dintre ei pareri “la cald” despre cum au decurs lucrurile pana acum.

Daniel Dobrin
Pana acum mi-a placut si imi place, stiu asta pentru ca inca astept cu nerabdare sa ajung la cursuri si am sentimentul ca in ziua cursului am facut ceva important, am prins cateva informatii noi si utile, pe langa faptul ca in ziua respectiva stau mai putin la serviciu (deci un 2 in 1 asa ).

Noi, cursantii, suntem linistiti asa, suntem o clasa cuminte, si la inceput credeam ca o sa cunosc 47 de persoane, dar ii cunosc doar pe cei pe care ii stiam si inainte, pe inca o tipa care a venit mai devreme in prima zi si pe cei 3 colegi de seminar ( din care 1 adica Roxana se incadreaza si la persoane pe care le stiam si inainte dar e ok ca pe Roxana vreau sa o stiu mai bine ). Probabil cei care fumeaza se cunosc mai bine , nu stiu, dar cred ca daca aveam cateva ore libere in care sa ne cunoastem , sa stam de vorba, sa facem cerc din scaune in loc de linii, ( eventual sa facem o petrecere de juma’ de curs) poate asa eram mai vioi la cursuri si puneam mai multe intrebari si eram atat de obraznici incat curiozitatea noastra tinea tutorii peste program.

Corvin Cristian
Cred ca este un abc pe care toti cei care lucreaza in advertising sau domenii conexe ar trebui sa il cunoasca. S-ar evita in felul asta demersurile care reinventeaza roata si rezultatele lor primitive. Pe de alta parte, nu cred ca scoala poate compensa studiul individual si, in sensul asta, mi se pare foarte buna bibliografia recomandata de Serban Alexandrescu.

In curand veti afla si parerile celorlalti participanti pentru ca ii invitam pe toti sa ne impartaseasca impresiile lor despre tutoratele si seminariile Scolii ADC