Mai jos 3 motive pentru care merita sa vedeti The Czech Dream, venite, in ordinea numerelor de pe tricou, din partea Laurei Moisiu, Mihai Catalin Iacob si Cristinei Pavel, studenti din a patra generatie a Scolii ADC*RO.

Maine ne intoarcem la treburi serioase, cu primul brief si seminarul de TV

Mai ai timp pana pe 19 septembrie, ora 12 p.m. Detalii pe site si pe pagina de facebook.

Succes!

Adina Neamtu:

Scoala ADC*RO este genul de scoala in care rezultatele urmaresc indeaproape efortul depus, dar cred ca toata lumea termina cu 2 atuuri majore. In primul rand, cu un portofoliu, iar in al doilea rand, cu acces la 12 directori de creatie.

Apoi, depinde de fiecare cat de rosu, cat de verde, cat de albastru si cat de smecher e portofoliul, precum si cat de cuminte sau cat de nebuneasca va fi incercarea de a atrage atentia directorilor de creatie. In cazul meu, portofoliul deja exista, insa rezolvand briefurile scolii, acesta a ajuns mai diversificat. Noul portofoliu mi-a deschis conversatia catre trei directori de creatie, iar la final unul s-a ales cu mine pe cap.

Alexandra Munteanu:

La Scoala ADC*RO…ca la scoala.

Am fost la cursuri, am primit teme, le-am rezolvat (pe unele mai bine, pe altele mai putin bine, pe unele mai ca altii, pe altele mai ca mine, dupa posibilitati si abilitati abia inmugurite). S-au spulberat mituri si idei preconcepute, s-au confirmat lucruri care pana atunci fusesera doar la nivel de banuiala si s-au dat sfaturi (asta ca sa nu zic ca s-au enuntat principii musai de urmat).

All in all, a fost foarte bine. Si cu mult, mult, mult noroc.

Pace buna!

Din grupa au mai facut parte si Elena Holban si Tiberiu Popescu

Cosmin Luca:

Pentru mine experienta ADC-ista a fost una foarte faina. Am cunoscut oamenii pe care probabil altfel nu i-as fi cunoscut, oamenii foarte, foarte misto, fie ei tutori, colegii sau organizatori. Am avut parte de 2 stiluri foarte diferite de tutorat in agentii si asta a fost foarte bine. Cu siguranta voi sta in legatura cu cativa dintre cei pe care i am cunoscut. In rest, KUDOS everyone !

Marius Niculae:

Pentru inceput as spune ca Scoala ADC*RO a fost o experienta cel putin interesanta. “Cel putin” pentru ca a fost un inceput de drum, in special datorita internship-ului primit. Astept urmarile violente cu manifestari de oferte, briefuri, deadline-uri si incredibil de multe premii.

Am vazut ca scoala functioneaza, asa ca ramane sa ajung la maturitatea publicitara si sa ma pot numara printre produsele rezultate (ma refer desigur la cele calitative).

Nu va faceti griji, investitia merita din toate punctele de vedere. Trebuie doar sa luati la voi putina rabdare, entuziasm, devotament si disponibilitatea la nopti pierdute. Cam asta ar fi. Imi ramane doar sa multumesc mentorilor care mi-au facut antrenamentul in tainele publicitatii, Predu si Tripsa, colegilor (poate facem o intrunire) si sa urez mult noroc generatiilor urmatoare (o sa aveti nevoie in 3 etape: primul brief, socul deadline-urilor si gasirea ideilor).

Ne vedem la Portoroz!

Din grupa au mai facut parte si Cristina Ursache, Florina Ungureanu si Oana Stefan

Ciprian Gheorghe:

Scoala ADC*RO a fost o experienta placuta si utila. Pentru o persoana care doar sta si casca gura la fenomen, e bucata aia de vis care se indeplineste. Bine, in vis apar tutorii care te lauda pentru munca geniala pe care ai depus-o si toti iti arunca cu cec-uri in alb ca sa semnezi cu ei, iar in realitate asculti cu capul usor plecat fiecare cuvant care iti spune cat de voma este lucrarea ta de fapt.

Cu timpul reusesti sa tranformi voma in ceva mai digerabil. La inceput are doar o infatisare mai placuta, insa gustul lasa de dorit, iar spre finalul scolii ajungi sa multumesti si papilele gustative.

Cristina Rotaru:

Incurcate sunt brief-urile ADC-ului si fericiti cei ce le dau de cap, caci aceia vor pasi in imparatia advertisingului.

A fost util. A fost extaziant cand scriam scenariile. A fost dureros cand nu erau bune si bestial cand se inchega ceva.

Am invatat ca ideile vin scriind…si scriind..si scriind. Ca trebuie sa scotocesti dupa ideea buna in cufarul unei culturi pestrite pe care este vital sa ti-o insusesti. Daca nu pana acum, atunci de acum incolo..

A meritat tot efortul. A meritat sa-mi bat capul cu admiterea, cu temele din timpul scolii, cu portofoliul final, cu propriile convingeri..

Am cunoscut oameni talentati care ne-au impresionat aproape la fiecare curs cu exemple din experientele lor, care s-au implicat de-a dreptul in activitatile de la seminarii si care fac parte din „acei profesori care chiar citesc lucrarile”.

Nu m-am numarat printre absolventii cu coronita, dar am luat cu mine sfaturile unor creativi care imi sunt de mare folos in drumul spre departamentul de creatie.

Liliana Oltean:

Scoala ADC*RO? Hmmm, pe scurt: cei mai bine 500 € cheltuiti ever.

Pe lung: kilometri multi parcursi pana in Bucuresti (450 numa’ dus), iar pe lat: experiente noi, oameni faini, o idee mai buna despre cu ce se mananca publicitatea, multa multa munca, frustrare si nervi. Insa toate spre mai bine.

Mihai Leonte:

Scoala ADC*RO, cu bune, cu rele, cu experiente si trairi intense. Am intrat increzator, am iesit mai putin entuziast. Am invatat ca trebuie putina lectura despre publicitate, ca nu se poate face doar din niste panseuri ca sa-l parafrazez pe Serban Alexandrescu. Trebuie multa munca, multe idei si receptivitate.

Am avut prilejul de a lucra cu oameni talentati din industrie: Serban (Headvertising), Pila, respectiv Codin si Andreea (CAP). Fara de feedback-ul si rabdarea lor probabil ca as fi iesit si mai sifonat. Am avut colegi interesanti cu care am putut sa ne gasim idei noi, iar impreuna am putut depasi perioade de blocaje sau ganduri taiate de pe lista.

Una peste alta, scoala nu iti gaseste job, ci iti deschide ochii despre publicitatea romaneasca si despre publicitari. Iar daca notiunile de baza se intiparesc in mintea ta, cel putin iti dai seama ce anume vrei din industria asta. Si cum sa obtii lucrul acesta. Depinde cat de mult vrei.

Stiti cum e cand ai niste curiozitati arzatoare… Te mai uiti la cate-un film explicit, iţi intrebi colegii, sora, da’ niciodata parintii. Stii c-o sa-ti explice cenzurat, ca n-o sa intelegi nimic si c-o sa pierdeti timpul tuturor aiurea. Mai bine astepti sa experimentezi tu. Dar dac-o dai pe langa?… Asa ca mi-am facut curaj si-am intrebat direct cum se face. Si, culmea, mi s-a aratat, nu mi s-a povestit. Nu mi-a pus nimeni o plansa sterila in fata… dar am vazut filmulete pe intuneric si muuuulte poze cel putin interesante. Apoi am fost pusa la treaba, sub supraveghere. E drept, a fost cam ciudat la inceput… dar dupa o vreme nici nu mai rosesti asa de tare. Pan’ la urma, eu am vrut-o: am intrebat cum se fac reclamele si-am invatat, pe pielea mea. Sau poate ca nu inca… dar stiti ce se zice: repetitia e mama invataturii. Si nu e nimic mai placut decat a repeta procesul asta… din nou… si din nou… si din nou…

Ana-Maria Onose:

De ceva timp am vrut sa fac aceasta scoala dar parca nu ne sincronizam. Anul acesta insa, cu toate ca s-a lasat ceva timp asteptata, ne-am intalnit oarecum la mijloc de drum. In ultimii 5 ani am participat la multe traininguri si internshipuri, insa pot spune ca orele petrecute in cadrul acesti scoli au fost pe departe unele dintre cele mai eficiente. Nu sunt inca destule scoli in Romania care sa ne invete cu ce se mananca publicitatea, de aceea e bine sa profitam de toate sansele care ni se ofera. Si Scoala ADC*RO clar iti deschide mai multe usi decat oricare alta scoala din acest domeniu.

Ioana Mitrea:

M-am inscris la Scoala ADC din dorinta de a vedea un “behind the scene” in publicitatea romaneasca. Si nu din punctul de vedere pasiv al spectatorului, ci dintr-unul activ.

Si chiar asa a fost.

Pe langa lucrurile legate strict de rezolvarea unui brief, am invatat chestii surprinzatoare: cum ca uneori e bine sa lasi lucrurile pe ultimul momement si in miez de noapte, alteori nu; ca e bine sa astepti ca ideile sa ti se aseze in cap inainte sa le arunci pe foaia de hartie, ca nu e musai sa fii in ton cu ceilalti, ca daca spui ceva veridic spui ceva valoros si ca, in fond, e vorba de un balet foarte fin intre comercial si autentic. Si probabil cel mai important, am intalnit oameni care m-au inspirat.

Monica Felea:

Scoala ADC a fost ca prima dragoste. Ca atunci cand ma uitam la telefon precum sinucigasul la glont, sperand ca intr-o buna zi acel cineva o sa imi raspunda: „Monica Felea, esti grozava!”

Alexandra Bombita:

Sa ne intelegem: ADC*RO nu este Noaptea Devoratorilor de Publicitate. Nici Cannes. Nu este despre idei geniale, care apar dupa o noapte bine petrecuta sau la bere cu directorul de creatie. In scoala asta e vorba despre primele 20 de idei pe care le ai la un brief si care sunt de prima mana. E vorba despre cum faci un slogan sa sune decent, sau despre ce faci atunci cand chiar nu stii ce sa faci. Este vorba despre cum inveti sa scrii mult, “oriceuri”. Hartia suporta. Despre cum sa nu te indragostesti de propriile idei.

Am auzit de la Fane (GMP) “Nu/ nu functioneaza/ ce e cu chiftelele astea?” mai des decat mi-am auzit numele. Dar cred ca mi-a prins bine, pentru ca cea mai mare satisfactie a fost la final: “bah, la inceput erati pamant de flori. Acum ati evoluat.”

Iulian Sirbu:

Scoala ADC m-a ajutat sa invat despre context, m-a invatat sa invat si sa ingurgitez cuvintele altora, m-a invatat sa nu mai las nici o oportunitate sa treaca pe langa mine, fara s-o inhat, sa o scutur bine, si sa culeg tot ce cade din ea.

Scoala ADC e un fel de chill-eala fara chill-eala, ca o gradinita unde toata lumea se joaca si se simte bine, dar unde la sfarsitul zilei o sa-ti dai seama ca ai ramas cu macar o chestiune esentiala bine intiparita in minte.

Publicitatea e complicata, nu se invata cu una cu doua. Scoala ADC te invata asta. Te invata sa fii critic, sa stii ca nu-i asa usor sa transmiti un mesaj, si ca trebuie sa-ti bati capul ca sa ajungi intr-o agentie.

Am inceput sa merg de-a busilea…acuma e cazul sa fac primii pasi.

Din grupa au mai facut parte si Andra Apreotesei si Diana Nica

Adrian Olar:

M-am tot intrebat de ce m-am inscris la Scoala ADC*RO si de ce m-am chinuit sa obtin si bursa. Am vrut sa aflu raspunsul celor 12 tutori – daca sunt sau nu sunt facut pentru publicitate – l-am si aflat. Cine se gandeste ca daca va face Scoala ADC*RO isi va asigura si un job intr-o agentie, greseste enorm. Scoala ADC*RO te ajuta doar sa iti dai seama daca esti sau nu pe aceeasi lungime de unda cu advertising-u`, dupa ce afli daca esti in charge, tine doar de tine sa lucrezi intr-o agentie

Sfat pentru urmatoarea generatie de ADC-isti. Nu va umflati in pene ca stiti despre ce e vorba in publicitate, ciuliti urechile si puneti intrebari, fiti curiosi. Nu ratati nicio intalnire cu tutorii, colegii, fiindca nici nu stiti ce pierdeti

Alin Badiu:

Nu stiu daca sa fiu serios, sau sugubato-creativ asa cum v-ati astepta sa fie un adc-ist.

Cert este ca scoala este o experienta valida, din multe puncte de vedere.

In primul rand, mi s-a parut peste orice curs/scoala/liceu/facultate pe care am avut ocazia sa le fac. Poate sunt eu mofturos, desi mai degraba tind sa cred ca e de vina sistemul educational din tara.

Sa fiu sincer, cand am aplicat, mi-am spus ca este in primul rand o buna rampa de lansare. Daca apuc sa mai si invat ceva pe langa, sa ii intalnesc pe unii dintre cei mai buni creativi din tara si sa leg una-doua prietenii cu colegii, este excelent.

in afara de clasicele teorii, exemple si invataminte date de tutori pe parcursul scolii, intri cumva si in the loop, cum ar zice englezul. Adica, intr-un fel, incepi sa cunosti mai bine ce misca prin publicitate si devine deja rutina sa intri pe iqads, adsoftheworld sau blogurile agentiilor misto din Romania.

Per total, cu ce ramai, depinde in foarte mare masura de tine. Nu o sa fii tu, super-tu dupa scoala asta, nici daca bei Rienergy. Pentru cei care nu te cunosc, esti un nume intr-o lista pe care arunca macar un ochi majoritatea creativilor din agentiile de azi. Cu alte cuvinte, devii un anonim un pic mai cunoscut. Restul, cum am zis, depinde de tine.

Din grupa au mai facut parte:  Georgiana Fotache, Mihaela Angela Melinte, Roxana Sava.

Alex Petrescu:

Cand te hotarasti ca vrei sa nu faci altceva decat publicitate, cu siguranta nu vrei sa astepti prea mult timp. Simti nevoia unui drum cat mai scurt, iar Scoala ADC e poate cea mai buna scurtatura. Numai ca, dupa ultimul colt de strada, dai nas in nas cu 12 directori de creatie care or sa-ti despice-n doispe fiecare gand si idee. Atunci e momentul in care trebuie sa dovedesti ca nu te-ai ratacit si ai ajuns acolo din intamplare. Nu e usor, dar satisfactia de la final compenseaza tot. Scoala ADC are sanse destul de mari sa fie dovada ca drumul cel mai scurt poate fi si drumul cel mai rapid.

Laurentiu Stamate:

experienta ADC*RO nu e o batalie, nu e militarie, nu e divina si nu iti largeste orizontul decat daca ai ochii deja larg deschisi. chiar si asa, e ceva prin care merita sa treci daca ai realizat ca tartacuta ta are potentialul de a scoate o idee stramba.

oamenii … oamenii sunt fantastici, de peste tot si de nicaieri, o adevarata salata de fructe … sau boeuf, pentru cei mai conservatori! MUCHO AMOR COMPADRES!

pentru viitori aspiranti, un mic avertisment: e o scoala de concept, nu de “sa arate dragut” (bine … nu strica daca arata dragut). e probabil singurul loc in care sabia taie capul plecat si ideea de rahat. iertati franceza, dar am invatat la scoala ca trebuie sa ma exprim scurt si la obiect.  YOU HAVE BEEN WARNED!

si in cuvintele unui mare om, citand alt mare om la final de scoala:
“it’s been emotional!”

Vladimir Petrescu:

A fost minunat. Da’ nu e bine ca ma intrebati pe mine. Visez publicitate de ceva vreme si o sa fiu cam entuziasmat in declaratie. Pentru mine contactu’ cu tutorii a fost electrizant. Am fost, si nu exagerez, vrajit la fiecare sedinta de lucru. Acum o vreme le citeam interviurile ca disperatu’ si mai apoi stateau in fata mea si vorbeau despre publicitate. Ascultam fiecare vorba si incercam sa o memorez cat mai repede, cu siguranta ca e o regula de baza in domeniu. Stateau in fata mea undeva la 13 ani de experienta publicitara. Suna asa a “lingere” stiu, da’ eu va dau sufletu’ pe tava, parol.

A fost misto. Mi-a placut, desi mi s-a parut cam aerisita – putine seminarii. Cativa tutori predau cu mare patima si energie, te inspira. Eu am plecat de la zero, motiv pentru care am simtit un salt considerabil la finalul scolii. E foarte important ca “profesorii” sunt toti oameni cu mare experienta in publicitate si nu pedagogi. Intelegi mult mai repede domeniu’, mecanismele, relatiile intraagentie sau cu alte entitati.

Suficient, da? Aplicati cu cea mai mare incredere, daca vrei sa faceti publicitate. Este cea mai buna scoala si cea mai frumoasa.

Serios acum, aplicati!!!

Din grupa au mai facut parte si Andreea Popa si Monica Georgescu.

O altfel de scoala. O scoala care te invata sa gandesti, te invata sa “sapi” dupa idei, te invata sa le pui si sa le folosesti unde si cum trebuie. Te enervezi, te stresezi, aproape ca te dai cu capul de pereti doar ca sa nu ti se intoarca ideea. Dar se intoarce. Si, o iei de la capat. Inca o data si inca o data.

Iti spui ca e greu si nu mai iese nimic, dar chiar atunci cand renunti sa te mai gandesti si cand treci la urmatorul brief, hop, iti vine ideea! Nu e vorba de nici o teorie; e vorba de ochi, urechi si minte deschise.

Sunt incantata ca am cunoscut oamenii din industrie carora vreau sa le multumesc. A fost amuzant si stresant, o combinatie interesanta care trebuie incercata.

Andra Iulia Stoica:

Pentru mine Scoala ADC*RO a fost un fel de terapie de soc in publicitate. Inceputul a fost destul de inocent, urmarile insa au fost mai drastice. Toate au fost insa spre bine. Odata intrat in  lumea publicitarilor consacrati in domeniu, devine usor de vazut ca in spatele fiecarei idei este mai mult decat pur noroc. Nimic in publicitate nu este intamplator, toate componentele unui print, spot TV sau radio, toate elementele unei campanii sunt rezultatul multor zile de cercetare, analiza si masuratori precise. De afara totul pare usor, din interior insa situatia se schimba complet. Prin urmare, recomand celor care vor sa urmeze o cariera in domeniu sa treaca mai intai prin scoala. E mai usor sa fie scos untul de creativ din tine pret de cateva luni, decat sa ai un soc la primul contact cu o agentie de publicitate, unde va trebui sa inveti singur ceea ce ti se explica aici.

Scoala ADC*RO este mai mult decat un ghid in publicitate, pentru ca fiecare saptamana este ca o doza de realitate servita cu forta si fara menajamente. Nu va asteptati la un tratament finut. Nu este un spa si in niciun caz nu este pentru cei slabi de inger creativ. Asteptati-va la ce e mai rau si luptati sa scoateti din voi tot ce este mai bun, doar asa veti reusi.

Daca v-am bagat in sperieti, mai am o ultima precizare: nu este asa rau (daca va doriti cu adevarat). Din experienta personala va asigur ca satisfactiile, oferite de rezultatele pe care le-am obtinut, au facut ca totul sa merite.

Andra Magda:

Scoala ADC face pentru tine ce o facultate nu poate. Primesti brief-uri relevante, iar tutorii nu se sifesc sa taie in carne vie. Ceea ce e bine. Dupa parerea mea, daca vrei sa termini scoala asta trebuie sa stii sa treci peste, sa injuri juma` de ora la telefon dupa intalnirea de la agentie, iar a doua zi sa iei o cafea si sa te apuci de scris mai bine. Nu conteaza cat bagaj de informatii si creativitate ai la intrare, conteaza cum iti faci temele, cat investesti si cat efort depui pentru a produce o idee relevanta in final. Concluzie, din ADC poti sa iei ce iti ofera, sub formula: munca, rezistenta la frustrare, munca, networking.

Cornel Coman:

Scoala ADC*RO este testul ADC*RO , testul la care nu te duci daca nu te-ai lasat de fumat pentru banii de taxa, daca nu ai citit A Brief History of Time, dialogurile lui Platon si Capra cu trei iezi si daca numele George Pruteanu iti este necunoscut .

Pentru mine scoala ADC*RO a fost ca un esspresso italian (ala mic si tare care nu respira greu) , se termina pana iti aprinzi o tigara si dupa incepi sa ai palpitatii.

Ce este de nefacut?

La Scoala ADC*RO nu trebuie sa “faci maine” pentru ca “maine” este prea tarziu.

Scoala ADC*RO iti da brief-uri si informatii dar nu iti baga idei in traista.

La scoala ADC*RO sa te duci cu sacul sa iei brief-uri si sa dai idei.

La scoala ADC*RO nu trebuie sa iti bagi ceva in el de brief pentru ca brief-ul are nevoie de rezolvari, nu de afectiune.

Concluzie: Este la voi concluzia.

Din grupa a mai facut parte si Olivia Florinela Spanu.