Inca ma felicit pentru decizia pe care am luat-o acum trei luni.

Scoala ADC este o experienta de neuitat in care ai sansa sa cunosti oameni deosebiti care fac lucruri deosebite si care iti dezvaluie din backstage-ul advertisingului .

Unul dintre lucrurile ce fac acesta scoala unica, este acela ca noi, cursantii, suntem adoptati de agentiile la care am fost repartizati de la bun inceput si incercam sa ne rezolvam briefurile lucrand cot la cot cu angajatii agentiei, iar acest lucru iti confera un sentiment placut ca fiind “part of the team”.

Si ca tot a venit vorba de sentimente si luand in calcul faptul ca voi m-ati rugat sa fiu sincer in acest articol, atunci o sa va spun si partea mai putin placuta; adica partea aia pe care eu am simtit-o in cadrul agentiilor la care am fost repartizat.

Consider ca fiecare cursant merita acelasi tratament din partea tutorilor si atentia acordata sa fie repartizata in mod egal; si aceasta, indiferent de abilitatile pe care cursantul le are. Lucrul care m-a nemultumit se refera in principal la acest aspect deoarece nu mi se pare o atitudine profesionista ca tutorii sa isi concentreze toata atentia asupra unui singur cursant si sa neglijeze restul grupei.

Nu contest calitatile deosebite ale lui Daniel, dar incercarile tutorilor de a-l capta in agentiile lor au dus la neintelegeri ce au afectat intreaga grupa; si sa nu mai mentionez ca este de-a dreptul descurajator sa tot auzi ca unul dintre colegii tai primeste propuneri de angajare in timp ce tu incerci sa iti faci cat mai bine treaba si tot astepti sa vina si randul tau.

Am privit aceste evenimente ca pe o provocare si m-au ambitionat sa fac fata pentru ca aceasta scoala este in primul rand o provocare in care am intrat si din care vreau sa ies cu fata curata.

Daniela Dinca ne vorbeste despre Scoala ADC.

Odata ajuns aici nu vei mai fi niciodata acelas om. Scoala asta este un “sport extrem”, te vei simti pierdut si ratat azi, iar maine vei fi D-zeul advertising-ului.
Toate acestea in ffw, vei atinge cele doua extreme si va trebui sa decizi:
a) Ca esti usor masochist si mai vrei
b) Ca preferi ceva mai putin solicitant emotional
c) ??????????? wtf ????????
Consider ca acest sport este contraindicat celor cu universuri interioare limitate, de aceea propun ca test de admitere urmatoarea intrebare:
Vrei sa:
a) Existi
b) Traiesti
c) Arzi
Acestea fiind spuse, alege cu grija, Peace.

Marius Huza Parlogea ne vorbeste despre atmosfera de la Scoala.

Scoala asta nu iti baga in traista dar iti da prima punga pe care o poti baga in traista peste cativa ani, cei cu care am vorbit (ma refer la echipa mea si inca cativa) am fost socati in sensul bun pana acum de tot ce am invatat si de toate tampeniile pe care le-am debitat la tutorate. Sunt placut surprins pana acum si celor care vor sa vina la anu le zic ca merita toti banii scoala asta, inveti mai multe din ea decat din tot ASE-ul cu tot cu master.

Laur Raboj descrie Scoala ADC:

program Scoala ADC;
var tutors: creative director type;
students: aspirant type;
agencies: A class type;
function courses and practice (creativity: real): awards;
begin
assign (students to agency);
write (’brief=’); read(brief);
write (’ideas=’); read(ideas);
for concept:= good to idea do
begin
idea:= true;
for idea:= great to execution
if tutors =impressed then student in top 10 := true;
if student in top 10 then maybe hiring:=true;
end;
close (courses and practice);
end.

E foarte simplu! Scoala ADC reprezinta o usa larg deschisa catre industria publicitatii! Totul e posibil cu multa munca:)

Vali Leon Nanau ne spune si el cateva cuvinte despre despre cum s-a simtit pana acum in calitate de student al Scolii ADC.

Pentru mine, participarea la ADC a fost ceva ce asteptam de un an, si unde am avut ocazia unica sa vad mai multe viziuni asupra unui domeniu destul de subiectiv. Tutoriatele in agentie, unde am gasit un om dispus sa isi imparta mult din timpul si experienta lui, pentru a ne invata sa gandim, au facut cu adevarat diferenta. Cred ca toti din grupa mea suntem de acord ca acum privim cu alti ochii publicitatea.

Ovidiu Militaru, ne povesteste experienta lui din cadrul ambelor editii ale Scolii ADC, fiind actual student al celei de-a doua editii si absolvent al primei editii.

ADC 2008 versus ADC 2009? Alexandrescu + Tiderle versus Tranca + Pascuci?Nu-mi plac comparatiile. Care actor este mai mare, De Niro sau Pacino? Asa ca am sa vorbesc despre prezent.

P.S. Poate jucam si anul acesta la Cupa agentiilor la fotbal

Vlad Radu Mitroi despre Scoala ADC:

Nu cred ca cineva vrea sa auda (respectiv sa citeasca) numai cuvinte de laudarosenie sau de injosire la adresa acestui demers. Scoala aceasta este ca orice scoala, nu atat in sensul institutional al cuvantului cat prin prisma interesul pe care esti dispus sa-l acorzi si efortului pe care esti dispus sa-l depui.Diferenta de fler este evidenta inca de la primele fraze pe care tutorii le emit, dar pot spune cu mana pe inima ca am avut si inca am onoarea de a ma afla in prezenta unor artisti desavarsiti.

Tiberiu Simtion ne vorbeste despre lucrurile care i-au placut pana acum la Scoala.

Scoala mi se pare o barfa. O iesire la bere in 24 de rate. Un tenis de picior 4 la 4 la 4 la 4… la 4. Putea fi la fel de bine tinuta in Green, sau pe Inter, sau pe vaporas in Herastrau, sau in fata Parlamentului spre oftica burtosilor. Si tocmai fiindca pentru intelectualii increzuti seamana a gluma in raport cu sistemele si structurile de educatie de azi (licee, facultati, cursuri private), sunt motivat sa o iau atat de in serios. Iar mie daca nu-mi place ceva la culme nu iau in serios. Si chiar daca sunt momente cand nu pot scoate idei pe banda rulanta cu frecventa dorita, ADC-ul este din categoria “imi place” si nu “trebuie”, asa ca isi gaseste mai tot timpul loc in program.

Pentru a completa seria de opinii despre Scoala ADC,  Dragos Lupascu ne  spune in cateva randuri cum s-a simtit pana acum in calitate de student al Scolii.

M-am gandit la inceput sa scriu ca pentru mine, Scoala ADC reprezinta transpunerea din pozitia de comentator, de acasa din fotoliu, in pozitia jucatorului pe teren, insa in lumina ultimelor evenimente din lumea fotbalului la nivel national m-am razgandit, si as vrea sa spun ca pentru mine, Scoala ADC, reprezinta momentul unic petrecut in backstage cu trupa muzicala de suflet. Suna mult mai bine!

Cand ai ocazia sa stai de vorba cu oamenii pe care ii admiri de mult timp, este exact cum spuneam mai sus, ca un moment unic petrecut cu trupa pe care ai urmarit-o cinci sau zece ani cu sufletul la gura.
Eu de asta m-am inscris, sa fiu printrei ei!

Vladi Paunescu ne spune cum i s-a parut lui prima parte a Scolii ADC.

Pentru a usura efortul cititorului care isi pierde privirea printre randurile beletristice o sa punctez principalele lucruri care imi plac:
- prezentarile tutorilor (nu am mai fost atat de captivat de cand ascultam povesti noaptea cand eram mic)
- tutorii (nu am mai vazut oameni atat de diferiti ca lifesyle si look de la Liberty Parade)
- briefurile (nu mai asteptasem ceva cu atata nerabdare de cand eram iarna la munte acum trei ierni si nu ningea)
- atmosfera generala (nu am mai vazut o atmosfera atat de amicala de la meciul Romaniei cu Olanda de la Euro)
- intalnirile de la agentie (nu am mai vazut o critica atat de constructiva de cand lui Noe i s-a spus sa se grabeasca cu arca)
- faptul ca pe masura ce inaintam in cursuri se incalzeste afara (nu am mai vazut o sincronizare atat de buna de cand m-am uitat la ziua nationala a Coreei de Nord)
- picturile din sala de tutorat (nu am mai vazut ceva atat de colorat de cand am vazut prima oara spoturile de la Sony Bravia)

Si acum si cateva care nu imi plac:
- faptul ca toata lumea se plange ca nu merge liftul (desi comoditatea e tentanta)
- faptul ca de multe ori in drum spre cursuri prind numai semafoare pe rosu (desi rosu e o culoare frumoasa)
- sandvisul pe care l-am mancat inainte de curs acum doua saptamani (desi am baut apa minerala dupa)