Inca ma felicit pentru decizia pe care am luat-o acum trei luni.
Scoala ADC este o experienta de neuitat in care ai sansa sa cunosti oameni deosebiti care fac lucruri deosebite si care iti dezvaluie din backstage-ul advertisingului .
Unul dintre lucrurile ce fac acesta scoala unica, este acela ca noi, cursantii, suntem adoptati de agentiile la care am fost repartizati de la bun inceput si incercam sa ne rezolvam briefurile lucrand cot la cot cu angajatii agentiei, iar acest lucru iti confera un sentiment placut ca fiind “part of the team”.
Si ca tot a venit vorba de sentimente si luand in calcul faptul ca voi m-ati rugat sa fiu sincer in acest articol, atunci o sa va spun si partea mai putin placuta; adica partea aia pe care eu am simtit-o in cadrul agentiilor la care am fost repartizat.
Consider ca fiecare cursant merita acelasi tratament din partea tutorilor si atentia acordata sa fie repartizata in mod egal; si aceasta, indiferent de abilitatile pe care cursantul le are. Lucrul care m-a nemultumit se refera in principal la acest aspect deoarece nu mi se pare o atitudine profesionista ca tutorii sa isi concentreze toata atentia asupra unui singur cursant si sa neglijeze restul grupei.
Nu contest calitatile deosebite ale lui Daniel, dar incercarile tutorilor de a-l capta in agentiile lor au dus la neintelegeri ce au afectat intreaga grupa; si sa nu mai mentionez ca este de-a dreptul descurajator sa tot auzi ca unul dintre colegii tai primeste propuneri de angajare in timp ce tu incerci sa iti faci cat mai bine treaba si tot astepti sa vina si randul tau.
Am privit aceste evenimente ca pe o provocare si m-au ambitionat sa fac fata pentru ca aceasta scoala este in primul rand o provocare in care am intrat si din care vreau sa ies cu fata curata.
