De la studentii ADC – ep. 12
Marius Huza Parlogea ne vorbeste despre atmosfera de la Scoala.
Din discutiile de la tigari si de la beri impartasesc aceeasi dorinta ca si colegii mei, vrem sa ajungem si noi ca ei. Sa tinem si noi prezentari la Scoala ADC peste 10 ani.
Primul tutorat a fost impactul frontal si dupa aia m-am culcat pe o ureche, am fost trezit cu suturi in fund la fiecare tutorat, imi dau seama ca inca sunt departe de ce ar trebui sa arat, dar pe un drum pe care se poate merge. E experienta aproape perfecta scoala asta pentru unu care vrea sa invete multe lucruri si care vrea sa faca o munca care te dezvolta foarte frumos ca om.
De cand am inceput scoala, am trecut de la nivelul de incepator la unul care stie cat de cat de unde sa inceapa cand i se da un brief, chiar am invatat chestii pe care nu le poti afla de altundeva. Nu-mi pare rau decat ca probabil nu am muncit cat trebuia pana acum, ma distreaza intr-un fel atmosfera de tovarasie platonica de la scoala, fiecare vrea sa isi ia banii inapoi si sa fie angajat intr-o agentie, dar, cu toate astea, ne-am facut schimb de id-uri, hahaha.
Scoala asta nu iti baga in traista dar iti da prima punga pe care o poti baga in traista peste cativa ani, cei cu care am vorbit (ma refer la echipa mea si inca cativa) am fost socati in sensul bun pana acum de tot ce am invatat si de toate tampeniile pe care le-am debitat la tutorate. Sunt placut surprins pana acum si celor care vor sa vina la anu le zic ca merita toti banii scoala asta, inveti mai multe din ea decat din tot ASE-ul cu tot cu master.
