De la studentii ADC – ep.7

Tiberiu Simtion ne vorbeste despre lucrurile care i-au placut pana acum la Scoala.

Scoala mi se pare o barfa. O iesire la bere in 24 de rate. Un tenis de picior 4 la 4 la 4 la 4… la 4. Putea fi la fel de bine tinuta in Green, sau pe Inter, sau pe vaporas in Herastrau, sau in fata Parlamentului spre oftica burtosilor. Si tocmai fiindca pentru intelectualii increzuti seamana a gluma in raport cu sistemele si structurile de educatie de azi (licee, facultati, cursuri private), sunt motivat sa o iau atat de in serios. Iar mie daca nu-mi place ceva la culme nu iau in serios. Si chiar daca sunt momente cand nu pot scoate idei pe banda rulanta cu frecventa dorita, ADC-ul este din categoria “imi place” si nu “trebuie”, asa ca isi gaseste mai tot timpul loc in program.

Tutorii sunt unul si unul, si chiar cand ai crezut ca ai inteles din ce sunt facuti vine un altul si te ia pe sus. “Tipul asta imi place. Ba nu, tipul asta imi place. Oau, asta e si mai tare.” Si e misto de tot cand ti se inchide gura cu o prezentare-discurs simpla facuta din pricepere, experienta, suflet si dedicare (se stie el; doar l-a aplaudat toata sala). La inceput incercam sa ma identific cu cate unul insa am realizat ca daca vreau sa fiu ca ei si sa intru in cercul lor, trebuie sa fiu aparte, altfel n-am loc. Asa ca m-am pus pe luat ce e mai bun de la toti. Fara exceptie.

Tutoratele cu prima agentie mi-au setat bara destul de sus, a doua sper sa-mi faca vant peste ea. Dar in fond nu faci numai cu doua agentii, ci numai doua iti sunt bagate in sac; nu te tine nimeni legat la gura sa nu ii acostezi si pe ceilalti magicieni cu ce ti-a mai trecut tie prin cap. Am prins si o petrecere aniversara la Friends, o superpetrecere defapt, si am avut ocazia sa urmaresc Leii in habitatul lor natural. Verdictul: prezumtiile erau adevarate, sunt artisti si in munca si in distractie.

Singurul meu regret se contureaza a fi acela ca nu am urmat un curs teoretic sau o facultate de profil inainte sa vin aici. De ce? Pentru ca as fi avut deja workflow-ul educat si as fi avut mai mult timp sa invat sa-mi valorific imaginatia. Pentru ca la inceput poti da rateuri daca ai idei preconcepute gresite despre cum trebuie sa mearga lucrurile. Dar nu-i nimic, suntem baieti descurcareti si ne adaptam.

Cam atat, astept sa vad cum o sa fie in continuare :)

Share

3 Responses to “De la studentii ADC – ep.7”

  1. Millenium » Blog Archive » Povestea unei scoli Says:

    [...] Tiberiu Simtion Tutorii sunt unul si unul, si chiar cand ai crezut ca ai inteles din ce sunt facuti vine un altul si te ia pe sus. “Tipul asta imi place. Ba nu, tipul asta imi place. Oau, asta e si mai tare.” Si e misto de tot cand ti se inchide gura cu o prezentare-discurs simpla facuta din pricepere, experienta, suflet si dedicare (se stie el; doar l-a aplaudat toata sala). La inceput incercam sa ma identific cu cate unul insa am realizat ca daca vreau sa fiu ca ei si sa intru in cercul lor, trebuie sa fiu aparte, altfel n-am loc. Asa ca m-am pus pe luat ce e mai bun de la toti. Fara exceptie. more [...]

  2. Sebastiano Says:

    De-aia n-ai mai dat pe la tutorate, ai pregatit postamentul asta lung :]

  3. Vladi Says:

    Ma, pe tine te-a speriat Botan? :) )

Leave a Reply


Blogway